ORIENTĂRI METODICE
ÎN
ÎNVĂŢAREA TEHNICII PROCEDEELOR
DE ÎNOT
Învăţarea tehnicii procedeelor de
înot este un tip de învăţare motrică. Ceea ce o particularizează este faptul că
învăţarea procedeelor de înot, a componentelor tehnice se desfăşoară într-un
mediu aparte, apa, care nu întotdeauna este un factor favorizant al învăţării,
fiind total diferit de alte medii în care se desfăşoară activitatea altor
ramuri sportive.
Înotul tonifică musculatura şi
sistemul nervos, uşurează senzaţia de greutate a corpului, regularizează
mişcările respiratorii şi bătăile inimii, relaxează, combate contracţiile
musculare, ceea ce face ca mişcările să nu fie dureroase, să fie realizate cu
uşurinţă, accelerează metabolismul energetic, durerile de corp, activează
circulaţia venoasă, de la nivelul membrelor inferioare.
Orice activitate de înot devine
factor recreativ atunci când se desfăşoară în apă care nu depăşeşte nivelul
pieptului. Peste acest nivel, apa poate deveni factor stresant, în primul rând
prin pierderea sprijinului solid şi în al doilea rând prin neadaptarea
respiraţiei la specificul respiraţiei acvatice.
În metodica învăţării înotului se
disting două etape de formare a deprinderilor motrice specifice:
Prima etapă, obligatorie,
este etapa însuşirii deprinderilor motrice, specifice menţinerii şi deplasării
corpului uman la suprafaţa apei.
Obiectivele tehnice ale acestei
etape sunt:
1.
obişnuirea cu apa;
2.
învăţarea respiraţiei acvatice;
3.
învăţarea plutirii pe apă, în
poziţie orizontală şi verticală;
4.
învăţarea alunecării pe apă;
5.
învăţarea tehnicii unor procedee
de înot pentru deplasarea prin apă.
A doua etapă, neobligatorie,
este etapa formării deprinderilor motrice specifice învăţării tehnicilor
înotului de competiţie şi care nu depăşeşte etapa de diferenţiere fină.
Obiectivele tehnice ale acestei etape sunt:
1.
învăţarea tehnicii înotului de
competiţie prin procedeele craul, spate, bras şi fluture, cu starturile şi
întoarcerile caracteristice fiecărui procedeu;
2.
perfecţionarea tehnicii înotului
de competiţie cu specificitatea pe care le-o acordă particularităţile de
vârstă, somatice, nivelul de performanţă.
Din punct de vedere al orientărilor metodice diferite
privind învăţarea tehnicilor de înot, acestea
se
referă în principal la prima etapă. Dacă primele patru obiective tehnice ale
acestei etape sunt identice şi obligatorii indiferent de orientarea metodică,
diferenţele apar la al cincilea obiectiv şi pot fi sintetizate după următoarele
criterii:
1.
baza materială
1.1.
bazin cu apă mică
1.2.
bazin cu apă adâncă
1.3.
bazin cu adâncime variabilă sau
bazine alăturate, cu apă mică şi cu apă adâncă
2.
obiecte ajutătoare folosite în
învăţare (colaci, flotoare, camere de bicicletă,
plute, labe de cauciuc, palmare)
3.
succesiunea metodică de
învăţare a procedeelor de înot
3.1.
începerea învăţării cu procedeul
bras
3.2.
începerea învăţării cu procedeul
spate
3.3.
începerea învăţării cu procedeul
craul
3.4.
începerea învăţării simultan a
procedeelor craul şi spate
3.5.
învăţarea pe „bandă”
4.
vârsta şi timpul alocat pentru
învăţare
